DETONATÓR s.n. Agent chimic sau mecanic care produce detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonateur]. Vezi definitia »

abordór s. m. marinar specializat în abordaje. (< fr. abordeur) Vezi definitia »

însulițătór, însulițătoáre, adj. (înv.) care împunge, care străpunge cu sulița (sau ca sulița); împungător, străpungător. Vezi definitia »

EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur. Vezi definitia »

ȘEZĂTÓR, -OÁRE, șezători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Care are domiciliul într-un loc, care locuiește în... 2. S. f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanții lucrează și totodată petrec, spunând povești, glume, ghicitori. ♦ Reuniune literară. – Ședea + suf. -ător. Vezi definitia »