IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare]. Vezi definitia »

AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator) Vezi definitia »

scărpuitór, scărpuitoáre, s.n. (reg.) instrument de fier cu zimți, cu care se scărpuiește lemnul pentru a face să adere cleiul. Vezi definitia »

MODALIZATÓR s. m. mijloc care permite vorbitorului să-și manifeste felul în care privește propriul său enunț. (< fr. modalisateur) Vezi definitia »

SUPERVIZÓR I. s. n. program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor² (3). II. s. m. f. cel însărcinat cu supravegherea artistică a unei înregistrări. (< engl. supervizor, fr. superviseur) Vezi definitia »