ANTABLAMÉNT, antablamente, s. n. Element de arhitectură așezat deasupra zidurilor sau coloanelor unei construcții, care susține acoperișul. – După fr. entablement. Vezi definitia »

SUPLEÁNT, -Ă I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. mémbru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. (< fr. suplléant) Vezi definitia »

a spune două vorbe și un cuvânt expr. a vorbi extrem de concis. Vezi definitia »

DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. ◊ (Adjectival) Grup disident. [Var.: dizidént, -ă s. m. și f.] – Din fr. dissident, lat. dissidens, -ntis. Vezi definitia »

FAVORIZÁNT, -Ă adj. Care favorizează. [Cf. fr. favorisant]. Vezi definitia »