PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. Vezi definitia »

yenerít s. n. pl. yeneríte Vezi definitia »

OROFÍT, -Ă adj. (despre plante) adaptat regiunilor muntoase. (< fr. orophyte) Vezi definitia »

BATOLÍT, batoliți, s. m. Rocă în formă de masiv înrădăcinat în adâncul scoarței Pământului. – Din fr. batholite. Vezi definitia »

ARGILOLÍT s. n. tuf vulcanic din riolite și din porfire conținând cuarț. (< fr. argilolit) Vezi definitia »