APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. În Iași [în 1848]... agitațiunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis). Vezi definitia »

UNT s. n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte și folosită ca aliment. ◊ Loc. adv. Ca untul = fără efort, ușor. ◊ Expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A-l bate (pe cineva) de-i iese (sau să-i iasă) untul = a-l bate tare, rău (pe cineva). ♦ (Urmat de determinări care indică proveniența) Grăsime solidă extrasă din semințele, miezul etc. unor fructe (tropicale). Unt de cacao. 2. Compus: untul-vacii = plantă erbacee cu doi tuberculi, cu frunze lanceolate și cu flori liliachii, purpurii, roz sau albe, dispuse în ciorchine la vârful tulpinii; untișor (Orchis morio). – Lat. unctum. Vezi definitia »

ACCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire. 2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă perspectiva unui teren. 3. Însușire a unui lucru, a unui fenomen nelegată de esența, de ființa lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care alterează intonația unei note. V. alterație. ♦ Accident fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilația, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens]. Vezi definitia »

PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (Log.) Categorie (de predicate 2). – Din fr. prédicament. Vezi definitia »

POLIVALÉNT, -Ă, polivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali) Care are proprietatea de a intra în combinații chimice sub mai multe stări de valență, care poate funcționa sub mai multe stări de valență. ◊ Alcool polivalent = polialcool. ♦ Fig. Care are valori multiple. – Din fr. polyvalent. Vezi definitia »