RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv). Vezi definitia »

VACCINÉLĂ s.f. Formă atenuată de vaccină la indivizii vaccinați anterior. [< fr. vaccinelle]. Vezi definitia »

CAVATÍNĂ, cavatine, s. f. Piesă vocală lirică de mici proporții dintr-o operă; arie lirică de mici proporții. – Din it. cavatina. Vezi definitia »

puríță, puríțe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee cu flori galbene și fructe achene; dentiță. 2. plantă erbacee denumită și: cârligioasă. Vezi definitia »

a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui. Vezi definitia »