caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață). Vezi definitia »

CARCÁN s.n. Guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei. [< fr. carcan, cf. v.germ. querca – gât]. Vezi definitia »

pătrășcán, -ă, adj. (reg.) prost, nătărău. Vezi definitia »

MEGHISTÁN, meghistani, s. m. Înalt demnitar otoman. – Din ngr. meghistán. Vezi definitia »

NECROMÁN, -Ă s. m. și f. v. necromant. Vezi definitia »