Definita cuvantului garnitură
GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ echipă (completă). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu garnitură
GLOBÍNĂ, globine, s. f. (Biol.) Substanță organică, care, împreună cu hemul, formează hemoglobina. – Din fr. globine. Vezi definitia »
MĂMUȘOÁRĂ, mămușoare, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + -ușoară. Vezi definitia »
arómă (aróme), s. f. – Plantă, rodul-pămîntului (Arum maculatum). – Var. arumă, aron, barba-lui-Aron. Numele științific al plantei, pronunțat ca în fr. arum sau în germ. Aron și confundat cu aromă „aromă”. Cf. sb. aron. Vezi definitia »
potloagă, potloage s. f. (reg.) 1. prostituată. 2. femeie imorală. 3. femeie decăzută; vagaboandă. Vezi definitia »
CERVICARTRÓZĂ s. f. artroză a vertebrelor cervicale. (< fr. cervicarthrose) Vezi definitia »