TRANSPLANTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază organele sau țesuturile destinate transplantului (1). (< transplant + -logie) Vezi definitia »

SIMPATICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare și îndepărtare pe cale chirurgicală a unei părți din lanțul ganglionar simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathicotomie]. Vezi definitia »

CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation]. Vezi definitia »

PLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie) Vezi definitia »

OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation. Vezi definitia »