BÓRMAȘINĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. – Din germ. Bohrmaschine. Vezi definitia »

vălătuceálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. vălătucélii; pl. vălătucéli Vezi definitia »

CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure. Vezi definitia »

ANAPTÍXĂ s. f. modificare fonetică constând în introducerea unei vocale între două consoane într-un cuvânt. (< fr. anaptyxe) Vezi definitia »

TRIOLEÍNĂ s. f. Substanță lichidă conținută de grăsimile vegetale și care reprezintă o combinație a acidului oleic cu glicerina. [Pr.: tri-o] – Din fr. triolèine. Vezi definitia »