EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi]. Vezi definitia »

BIOSISTÉM s. n. totalitatea relațiilor pe baza cărora este constituit un sistem în natură, pe un anumit teritoriu. (< fr. biosystème) Vezi definitia »

FONÉM, foneme, s. n. Cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt. ♦ (În trecut) Sunet. – Din fr. phonème. Vezi definitia »

tererém, tererémuri, s.n. (înv.) 1. ornament melodic, tril. 2. zorzoane, marafeturi. 3. ornament grafic. 4. moft, ifos. Vezi definitia »

PROZODÉM s. n. element prozodic cu rol distinctiv. (< fr. prosodème) Vezi definitia »