ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. Vezi definitia »

EPITIMÍE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie]. Vezi definitia »

HIDROTERMOTERAPÍE s.f. Folosire terapeutică a apelor termale. [Gen. -iei. / < fr. hydrothermothérapie]. Vezi definitia »

MALPOZÍȚIE s.f. (Anat.) Așezare defectuoasă (a unui organ). [Gen. -iei. / cf. fr. malposition]. Vezi definitia »

MAGNETOSCOPÍE s. f. metodă de control, cu ajutorul piliturii de fier, a metalelor și aliajelor feromagnetice. (< fr. magnétoscopie) Vezi definitia »