ORTOGNATÍSM s. n. profil facial drept, lipsă a prognatismului. (< fr. orthognathisme) Vezi definitia »

ȘINTOÍSM s.n. Veche religie a japonezilor, având soarele ca divinitate principală și spiritele strămoșilor și al cărei cult constă în rugăciuni și ofrande de flori și orez. [Pron. -to-ism, scris și shintoism. / < fr. shintoïsme, cf. jap. shinto – calea lui Dumnezeu]. Vezi definitia »

ANIMÍSM s. n. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. (< fr. animisme) Vezi definitia »

PROFESIONALÍSM s.n. 1. Caracter profesional al unei activități; profesionalitate. 2. Cuvânt cu caracter tehnic folosit într-o anumită profesiune. [< fr. professionnalisme]. Vezi definitia »

RIGORÍSM s.n. 1. Concepție etică promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. Morală severă; austeritate. 3. Calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. [Cf. fr. rigorisme]. Vezi definitia »