PROMETEÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. – Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. Cf. it. prometeismo. Vezi definitia »

RITUALÍSM s. n. (Rar) Supunere excesivă la ceremoniile bisericești; formalism religios. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. ritualisme. Vezi definitia »

ETNOCENTRÍSM s. n. Tendință de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură, considerată unic criteriu de apreciere a adevăratelor valori. – Din fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism. Vezi definitia »

NESTORIANÍSM s.n. Doctrina nestorienilor. (cf. fr. nestorianisme) Vezi definitia »

ȘINTOÍSM s.n. Veche religie a japonezilor, având soarele ca divinitate principală și spiritele strămoșilor și al cărei cult constă în rugăciuni și ofrande de flori și orez. [Pron. -to-ism, scris și shintoism. / < fr. shintoïsme, cf. jap. shinto – calea lui Dumnezeu]. Vezi definitia »