EJÉCȚIE s.f. Ejectare. [Gen. -iei, var. ejecțiune s.f. / cf. fr. éjection, lat. eiectio]. Vezi definitia »

HEMICRANÍE s. f. durere a unei jumătăți a craniului, în migrenă. (< fr. hémicrânie) Vezi definitia »

PIRIDOXINURÍE s. f. prezența piridoxinei în urină. (< fr. pyridoxinurie) Vezi definitia »

LUMÂNĂRÍE, lumânării, s. f. Local în care se fabrică sau se vând lumânări; lumânărărie, mungerie. – Lumânare + suf. -ie. Vezi definitia »

ISTÓRIE, istorii, s. f. 1. Proces de dezvoltare a fenomenelor naturii și societății. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. ♦ (Concr.) Scriere conținând evenimente și fapte care se încadrează în această știință. 3. (Cu determinarea domeniului) Știință care studiază dezvoltarea și schimbările succesive dintr-un anumit domeniu. Istoria limbii. ♦ (Concr.) Lucrare care tratează probleme din aceste domenii. 4. Povestire, narațiune. 5. (Fam.) întâmplare, pățanie. ♦ Poznă, încurcătură. – Din lat. historia, it. istoria. Cf. fr. histoire. Vezi definitia »