LOHIORAGÍE s. f. lohii abundente în timpul lăuziei. (< fr. lochiorragie) Vezi definitia »

SUPRAMODULÁȚIE s.f. (Telec.) Modulație a unui semnal purtător cu un semnal modulator de amplitudine mai mare. [Gen. -iei. / după fr. surmodulation]. Vezi definitia »

únghie (-ii), s. f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Pușcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghișoară, s. f. (broscuță sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară. Vezi definitia »

GLICOPENÍE s. f. hipoglicemie. (< engl. glycopenia) Vezi definitia »

PARTENOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. [Gen. -iei. / < fr. parthénocarpie, cf. gr. parthenos – fecioară, karpos – fruct]. Vezi definitia »