MURIBÚND, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit. 2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea. (< lat. muribundus, fr. moribond) Vezi definitia »

JIND, -duri s.n. Dorin ă adâncă, poftă -Din sl. Žeždĩ, žežda sete Vezi definitia »

FLORIBÚND, -Ă adj. care înflorește abundent. (< lat. floribundus) Vezi definitia »

PROBÁND², -Ă s. m. f. cel care cere să fie primit într-un ordin religios (catolic). (< it. probando) Vezi definitia »

GRUND, grunduri, s. n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează. 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă. – Din germ. Grund. Vezi definitia »