BIBÁZIC, bibazici, adj. m. (În expr.) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal. – Fr. [acid] bibasique. Vezi definitia »

ORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus]. Vezi definitia »

TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care devine plastic sub influența căldurii și a presiunii. ♦ (Despre o materie plastică) Care nu-și modifică proprietățile la acțiunea repetată a temperaturilor înalte. [Cf. fr. thermoplastique]. Vezi definitia »

CÚLTIC, -Ă, cultici, -ce, adj. (Rar) De cult¹. – Cult¹ + suf. -ic. Vezi definitia »

EMBLEMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de emblemă, care ține de emblemă. [Cf. fr. emblématique]. Vezi definitia »