PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio]. Vezi definitia »

xénie² (epigramă) (-ni-e) s. f., art. xénia (-ni-a), g.-d. art. xéniei; pl. xénii, art. xéniile (-ni-i-) Vezi definitia »

AUTODIGÉSTIE s. f. digerare patologică a țesuturilor proprii. (< fr. autodigestion) Vezi definitia »

AFILÍAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affiliation. Vezi definitia »

pârvoseadánie s.f. (înv.) conducere, diriguire. Vezi definitia »