furcătúră s.f. (reg.) bifurcarea unui șir de munți. Vezi definitia »

ALVEOGRÁMĂ s. f. înregistrare la alveograf. (< fr. alvéogramme) Vezi definitia »

círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin). Vezi definitia »

ORCHESTRÍNĂ s.f. (Muz.) Orchestră mică de muzică ușoară. [< it. orchestrina]. Vezi definitia »

ERITROBLASTÓZĂ s. f. prezența patologică a eritroblaștilor în sânge. (< fr. érythroblastose) Vezi definitia »