CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine]. Vezi definitia »

FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, muieresc. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de sex femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus. Vezi definitia »

SEMIFÍN, -Ă, semifini, -e, adj. Care este de finețe mijlocie. – Semi- + fin (după fr. demi-fin). Vezi definitia »

ANTIVENÍN s. n. (Biol.) Anticorp care neutralizează acțunea toxică a veninului. – Anti- + venin. Vezi definitia »

NITRAGÍN s. n. Îngrășământ bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine. Vezi definitia »