DIACLÁZĂ s. f. fisură produsă în roci de către agenți externi sau de către tensiuni interioare. (< fr. diaclase) Vezi definitia »

ESCÁDRĂ s. f. 1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucișătoare, nave purtătoare de rachete etc. ◊ grupare navală din 4-8 nave de același tip. 2. mare unitate militară de aviație. (< fr. escadre) Vezi definitia »

ZĂHĂIÁLĂ, zăhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a (se) zăhăi; neliniște, tulburare, zbucium. [Pr.: -hă-ia-] – Zăhăi + suf. -eală. Vezi definitia »

BALÍSTĂ s. f. mașină de război antică, la romani, pentru lansarea de sulițe sau de bolovani; balestră (1); (< lat. balista, fr. baliste) Vezi definitia »

PRENARCÓZĂ s. f. preanestezie. (< fr. prénarcose) Vezi definitia »