OBSERVATÓR, -OÁRE adj. 1. Care observă, scrutează. ♦ Perspicace, pătrunzător. 2. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli etc. săvârșite. // s.m. și f. Cel care are misiunea să observe ceva, să urmărească ceva. ♦ Persoană oficială desemnată de un stat sau de o organizație pentru a asista la lucrările unei conferințe sau ale unor organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. ♦ Militar care execută o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator]. Vezi definitia »

EXTRAFÓR s. n. Panglică (foarte) rezistentă folosită în croitorie. – Din fr. extra-fort. Vezi definitia »

spionătór, spionătoáre, adj. (înv.; despre ochi, privire) care spionează. Vezi definitia »

pilitór, pilitóri, s.m. (înv. și reg.) hoț. Vezi definitia »

DEVORATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Devorant. [Cf. fr. dévorateur]. Vezi definitia »