HÚDIȚĂ (HUDÍȚĂ), hudițe (hudiți), s. f. (Reg.) Ulicioară. – Hudă + suf. -iță. Vezi definitia »

PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis]. Vezi definitia »

LIPOVEÁNCĂ, lipovence, s. f. Lipoveană. – Lipovean + suf. -că. Vezi definitia »

AUTOGNÓZĂ s.f. Cunoașterea de sine însuși. [< fr. autognose, cf. gr. autos – însuși, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »