OFIÚR s.m. (Zool.) Animal marin din încrengătura echinodermelor, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mult mai lungi; șarpe-de-mare. [Pron. -fi-ur. / < fr. ophiure, cf. gr. ophis – șarpe]. Vezi definitia »

BULGUR s.n. Crupe din boabe de grâu încolțite sau opărite, apoi uscate și măcinate grosier, fierte ca păsatul, consumate tradițional în țările orientale (cu bulete de carne, stafide, năut etc.) Vezi definitia »

TRAPEUR s.m. (Rar) Vânător din nordul Americii care se servește de capcane. [Pron. -pör. / < fr. trappeur, cf. engl. trapper]. Vezi definitia »

BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid sălbatic dispărut, socotit strămoșul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pînă în sec. 17 în România, Polonia și N Rusiei. 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentînd un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, răufăcătorii etc. Vezi definitia »

huzúr (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie). Vezi definitia »