PROGRAMATÍSM s.n. Caracter componistic apărut în sec. XIX, care dezvoltă tendințele de transpunere în muzica instrumentală a unor imagini inspirate de natură sau de lectura unor texte poetice ori dramatice; curent care promovează muzica programatică. [Cf. fr. programmatisme]. Vezi definitia »

POMPIERÍSM s.n. (Franțuzism) Manieră a artiștilor și a literaților denumiți „pompieri”; stil afectat, pompos. [< fr. pompiérisme]. Vezi definitia »

BORBORÍSM s. n. Zgomot perceptibil de la distanță, produs la nivelul abdomenului de gazele ce se deplasează în tubul digestiv. Vezi definitia »

ACORTICÍSM s. n. încetare a secreției corticosuprarenalei. (< fr. acorticisme) Vezi definitia »

SADÍSM s. n. Tendință anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferințe: cruzime extremă. ♦ Spec. Perversiune sexuală manifestată prin plăcerea de a provoca partenerului suferințe fizice. – Din fr. sadisme. Vezi definitia »