débit (-turi), s. n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic). Vezi definitia »

împărtășit, -ă, împărtășiți, -te adj. beat, amețit de băutură. Vezi definitia »

ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi. Vezi definitia »

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii. Vezi definitia »

IHTIOLÍT, ihtioliți, s. m. Pește fosil, pietrificat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyolithe. Vezi definitia »