hîlbe s. f. pl. – (Trans., Bucov.) Lături, zoaie. Origine expresivă, ca în rădăcina bîlb-. – Der. hîlbări, vb. (a se bălăci); hîlboană, s. f. (vîrtej), cf. bulboană; var. hîlboacă, cf. bolboacă și slov. chlboky, din sl. glǫbŭkŭ „profund”, de unde provin și toponimele Glîmbocata, Hliboca, Hîlboca, etc.; hîlbărie, s. f. (poțiune, leac), cuvînt rar, folosit de Rebreanu. Vezi definitia »

GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă. Vezi definitia »

PORT-BEBÉ s. n. (ruc)sac matlasat unde este purtat copilul pe spatele sau pe pieptul celui care îl duce. (< fr. porte-bébé) Vezi definitia »

HEBE- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) adolescență”, „pubertate”. [< fr. hébé-, cf. gr. hebe]. Vezi definitia »

labe catifelat Vezi definitia »