IGNÍȚIE s. f. procedeu de aprindere cu ajutorul unui ignitor. (< fr. ignition) Vezi definitia »

PICOCURIE [CÜ-RÍ] s. m. unitate de radioactivitate, a bilioana parte dintr-un curie. (< fr. picocurie) Vezi definitia »

TEREBRÁȚIE s. f. perforație, sfredelire, găurire. (< fr. térébration) Vezi definitia »

IZOLÍNIE s.f. Linie ce unește punctele în care o mărime are aceeași valoare. [Gen. -iei, var. isolinie s.f. / < izo- + linie]. Vezi definitia »

HIGROMETRÍE s.f. Ramură a meteorologiei care studiază metodele și aparatele folosite pentru determinarea umidității aerului atmosferic; higroscopie. [Gen. -iei. / < fr. hygrométrie, cf. gr. hygros – umed, metron – măsură]. Vezi definitia »