pivúșcă, pivúști, s.f. (înv.) tun mic primitiv; mojar, treasc, mortier. Vezi definitia »

ATRÁPĂ s.f. (Franțuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înșela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape]. Vezi definitia »

LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. Vezi definitia »

PÍZDĂ, pízde, s. f. (Vulgar) Vulvă. (macedorom. chizdă; < sl., cf. bg. dialectal, slovac., ceh., pol. pizda, rus. pizdá) [și DMLR] Vezi definitia »

TIROXÍNĂ s.f. Hormon bogat în iod care se găsește în tiroidă. [< fr. thyroxine]. Vezi definitia »