linie, linie s. f. 1. fiecare dintre subdiviziunile marcate pe un termometru. 2. (tox.) doză de cocaină consumată prin inhalare. 3. serie de produse comerciale cu calități comune. Vezi definitia »

ceacîie (-îi), s. f. – Briceag, cuțit. – Var. ciachie; ciochie, s. f. (unealtă de dogărie care servește la fixarea cercurilor pe butoaie). Tc. çaki (Graur, GS, VI, 330), de unde provine și bg. čekija „briceag”, pe care DAR îl consideră ca etimon al rom. În ciochie este evidentă contaminarea cu ciochină. Cf. și sb. čaklja, mag. csáklya. Vezi definitia »

MICROPALEONTOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază microfosilele. [Pr.: -le-on-] – Din fr. micropaléontologie. Vezi definitia »

FTIZIOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tuberculozei. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. phtisiologie, cf. gr. phtisis – distrugere, logos – știință]. Vezi definitia »

SALTÁȚIE¹ s.f. Artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. [Gen. -iei. / < lat. saltatio]. Vezi definitia »