BREMEN [brémən] 1. Oraș în N Germaniei, port. (29,8 mil. t, 1985) pe Weser, centru ad-tiv al landului cu același nume; 535,1 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Mari antrepozite. Constr. navale. Ind. siderurgică, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, textilă, alim. Domul (sec. 11-13), primărie (sec. 15-17). Muzee. Universitate. Arhiepiscopie din 787. 2. Land în N Germaniei; 404 km²; 662 mii loc. (1988). Cuprinde zona orașului Bremen și avanportul său Bremerhaven. Vezi definitia »

CERIGÉN, -Ă adj. cerifer¹. (< fr. cérigène) Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s. n. Substanță de culoare gălbuie cu miros caracteristic derivată din toluen, folosită mai ales pentru obținerea unor amine. [Pr.: -lu-en] – Din fr. nitrotoluène. Vezi definitia »

ANAUTOGÉN, -Ă adj. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin. (< fr. anautogène) Vezi definitia »

chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »