TAHIÓN, tahioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi superioară celei a luminii. [Pr.: -hi-on] – Din engl., fr. tachyon. Vezi definitia »

CICLÓN, cicloane, s. n. 1. Vânt puternic cu deplasarea aerului în spirală, însoțit de ploi torențiale și de descărcări electrice, specifice regiunilor tropicale; uragan, taifun. ♦ Regiune a sistemului baric în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mișcare convergentă. 2. Aparat pentru separarea particulelor materiale dintr-un gaz cu ajutorul forței centrifuge. – Din fr. cyclone. Vezi definitia »

PENTAMERÓN s.n. Operă conținând povestirile unor evenimente întâmplate în timp de cinci zile. [Pl. -oane, -uri. / < it. pentameron, cf. gr. pente – cinci, hemera – zi]. Vezi definitia »

HIDROBIÓN s. n. vas din lemn sau din tablă pentru transportul peștilor vii. (< hidro- + bion) Vezi definitia »

OCTATLÓN s. n. probă combinată de atletism pentru juniori, din opt probe de alergări, sărituri și aruncări. (< octa- + -atlon) Vezi definitia »