LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (Înv. „sfârșeală” – et. nec.) + suf. -eală. Vezi definitia »

învăluitúră s.f. (înv.) 1. rostogolire, prăvălire de valuri. 2. tulburare, frământare; (la pl.) necazuri, neajunsuri. 3. amestec de fân și paie pentru vite. Vezi definitia »

ANTÉNĂ, antene, s. f. (Adesea fig.) 1. Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul insectelor, crustaceelor și miriapodelor, și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. – Fr. antenne (lat. lit. antenna). Vezi definitia »

BARABÚLĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Din ucr. barabolja. Vezi definitia »

SCẤRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna. Vezi definitia »