ODONTOLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. V. stomatologie. [Pron. -iei. / < fr. odontologie, cf. gr. odous – dinte, logos – studiu]. Vezi definitia »

ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din fr. électrocommunication. Vezi definitia »

ÓSTIE s. f. pâine folosită (azimă) pentru cuminecătură în cultul catolic și luteran. (< germ. Hostie, lat. hostia) Vezi definitia »

PLANTÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeași specie) cultivate pe un teren special pregătit. ♦ Cultură de plante speciale. 2. Întreprindere agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de întreprinderi. 3. (Teatru) Planul după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. [Gen. -iei, var. plantațiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio]. Vezi definitia »

NEFROPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a unui rinichi deplasat. [Gen. -iei. / < fr. néphropexie, cf. gr. nephros – rinichi, pexis – fixare]. Vezi definitia »