tireghíe (-íi), s. f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija „piatră”. Var. cu v sînt înv. și reproduc pronunțarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266). Vezi definitia »

caroserie, caroserii s. f. corp, trup. Vezi definitia »

INUNDÁȚIE s. f. 1. acoperire a unei întinderi de pământ cu apă provenită din ploi, din revărsarea apelor etc. ◊ apele revărsate ale unui curs de apă. 2. (med.) pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar. (< lat. inundatio, fr. inondation) Vezi definitia »

DENSIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de măsurare a densității substanțelor, mai ales a lichidelor. – Din fr. densimétrie. Vezi definitia »

PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri. – Din fr. paramnésie. Vezi definitia »