PLEXALGÍE s. f. nevralgie a unui plex nervos sau simpatic. (< fr. plexalgie) Vezi definitia »

ASTENÍE s.f. Slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire. [< fr. asthénie, cf. gr. a – fără, sthenos – putere]. Vezi definitia »

COMPOZÍȚIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură. ◊ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ◊ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ◊ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ◊ (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini. ◊ gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio) Vezi definitia »

ATAXOFEMÍE s. f. tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator. (< fr. ataxophémie) Vezi definitia »

RATIFICÁȚIE s.f. Ratificare. [Gen. -iei. / cf. fr. ratification]. Vezi definitia »