OÉSTRU s.m. și n. v. estru. Vezi definitia »

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru]. Vezi definitia »

OSCILOMÉTRU s. n. instrument folosit în oscilometrie. (< fr. oscillomètre) Vezi definitia »

DIÓPTRU, dioptre, s. n. (Fiz.) 1. Suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți. 2. Dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptre. Vezi definitia »

REZISTIVIMÉTRU, rezistivimetre, s. n. Instrument pentru măsurarea rezistivității. – Din fr. résistivimètre. Vezi definitia »