ESPERANTÍSM s.n. Doctrină a partizanilor limbii esperanto. [< fr. espérantisme]. Vezi definitia »

BLANQUÍSM s.n. Curent comunist utopic, apărut în Franța în sec. XIX, care, pe plan teoretic, propaga ideea greșită a înfăptuirii revoluției pe calea comploturilor unor grupuri restrânse, neînțelegând necesitatea antrenării maselor largi la lupta revoluționară. ♦ Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară. [< fr. blanquisme, cf. Blanqui – revoluționar francez]. Vezi definitia »

IDONEÍSM s.n. Curent raționalist dialectic în filozofia contemporană, inițiat de matematicianul și fizicianul elvețian Ferdinand Gonseth, care concepe filozofia ca fiind încontinuu capabilă pentru un inepuizabil dialog cu experiența; filozofie a deschiderii. [Cf. fr. idonéisme]. Vezi definitia »

BATMOTROPÍSM s. n. Însușire a fibrelor musculare de a fi batmotrope. (<fr. bathmotropisme) Vezi definitia »

DIOGENÍSM s.n. (Liv.) Cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. [< fr. diogénisme]. Vezi definitia »