roditúră, roditúri, s.f. (înv.) 1. geneză. 2. jertfă. Vezi definitia »

SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula) Vezi definitia »

DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis) Vezi definitia »

ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură. Vezi definitia »

FILOXÉRĂ s. f. 1. insectă dăunătoare din ordinul homopterelor, care produce gale pe frunzele și rădăcinile viței de vie. 2. boală cauzată viței de vie de filoxeră (1). (< fr. phylloxéra) Vezi definitia »