CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din fr. corrélatif. Vezi definitia »

REVENDICATÍV, -Ă adj. Care revendică un bun, un drept cuvenit. [Cf. fr. revendicatif]. Vezi definitia »

APROXIMATÍV, -Ă I. adj. 1. luat cu aproximație. 2. care este aproape exact; imprecis, vag. II. adv. cam, aproape, circa. (< fr. approximatif) Vezi definitia »

Elodia-substantiv propriu;Elodia Dinescu-cea mai cunoscuta disparuta a Romaniei Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv) Vezi definitia »