SEMIARTICULÁȚIE s.f. Articulație între două corpuri care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulație]. Vezi definitia »

TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia) Vezi definitia »

ALCALIMETRÍE s. f. Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentrației unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuințat în acest scop. – Din fr. alcalimétrie. Vezi definitia »

TEOREZÍE s.f. (Fil.) Activitate speculativă. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. it. teoresi, gr. theoresis < theorein – a privi, a examina]. Vezi definitia »

MIATONÍE s. f. absență sau diminuare a tonusului muscular; amiotonie. (< fr. myatonie) Vezi definitia »