ERGONOMÍE s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă]. Vezi definitia »

FOTOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază efectele chimice ale luminii. (< fr. photochimie) Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct). Vezi definitia »

AMFIMIXÍE s. f. Tip de înmulțire în care zigotul se formează după unirea gameților de sex contrar. – Din fr. amphimixie. Vezi definitia »

FOLÍE² s.f. (Liv.). 1. Nebunie, demență. 2. (Muz.) Folia. [< fr. folie, it. follia]. Vezi definitia »