HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din fr. hyperplasie. Vezi definitia »

CENOTAXONOMÍE s. f. sistematică a comunităților biologice. (< fr. cénotaxonomie) Vezi definitia »

burjoazie Vezi definitia »

PARALOGÍE s.f. (Rar) Transformare analogică a formei unui cuvânt prin asemănarea lui formală cu alt cuvânt. [Gen. -iei. / < fr. paralogie, cf. gr. para – lângă, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

-STENÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „putere”. [< fr. -sthénie, it. -stenia, cf. gr. sthenos]. Vezi definitia »