uceníc (-ci), s. m. – 1. Discipol, elev. – 2. Tînăr care învață o meserie. – Var. Munt. ocinic. Sl. učenikŭ, de la učiti „a învăța” (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). – Der. ucenici (var. înv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; învățare); ucenică (var. uceniță), s. f. (elevă; tînără care învață o meserie); ocenie, s. f. (instrucție militară), din rus. ucenie, sec. XIX, înv. Vezi definitia »

DALMÁTIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus) Vezi definitia »

FREÁTIC, -Ă adj. apă ~ă = pânză de apă subterană din apa de infiltrație, din care se alimentează izvoarele și fântânile. (< fr. phréatique) Vezi definitia »

ASIMPTÓTIC, -Ă adj. Referitor la asimptotă. [< fr. asymptotique]. Vezi definitia »

cioníc, cionícuri, s.n. (reg.) luntre, șeică; barcă mică, caic, cin. Vezi definitia »