DUHÓVNIC, duhovnici, s. m. Preot care spovedește pe credincioși; confesor. ♦ Fig. Persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime. – Din sl. duhovĩnikŭ. Vezi definitia »

ASTROMÉTRIC, -Ă, astrometrici, -ce, adj. Referitor la astrometrie, de astrometrie. – Din fr. astrométrique, engl. astrometric. Vezi definitia »

ACÉNTRIC, -Ă adj. (despre cromozomi) 1. nedispus în centru. 2. lipsit de centromere. (< fr. acentrique) Vezi definitia »

FOLCLORÍSTIC, -Ă adj. Folcloric. [Cf. germ. folkloristisch]. Vezi definitia »

stroiétic, stroiétică, adj. (reg.) nebun. Vezi definitia »