glíe (glíi), s. f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeași familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 și Tiktin, urmați de REW 3782, din lat. gleba, încrucișat cu rut. gliba. Vezi definitia »

LATIFÚNDIE s.f. v. latifundiu. Vezi definitia »

RUBEFÁCȚIE s. f. 1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă. 2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă. (< fr. rubéfication) Vezi definitia »

TETRAPODÍE, tetrapodii, s. f. (Lit.) Metru (3) antic compus din patru picioare (9). – Din fr. tétrapodie, engl. tetrapody. Vezi definitia »

INVESTIGÁȚIE s.f. Cercetare minuțioasă, făcută sistematic, cu scopul de a descoperi ceva. ♦ (Med.) Cercetare clinică și de laborator a unui bolnav. [Gen. -iei, var. investigațiune s.f. / cf. fr. investigation, lat. investigatio]. Vezi definitia »