OSCILOTAXÍE s. f. mișcare de apropiere sau de îndepărtare a unor organisme într-un mediu străbătut de curentul electric. (< fr. oscillotaxie) Vezi definitia »

BIOLOGÍE s.f. Știință care studiază organismele vii și diferitele aspecte ale vieții. [Gen. -iei. / < fr. biologie, cf. gr. bios – viață, logos – studiu]. Vezi definitia »

CEFALOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării dimensiunilor capului, folosită în cadrul măsurătorilor antropometrice. [Gen. -iei. / < fr. céphalométrie, cf. gr. kephale – cap, metron – măsură]. Vezi definitia »

CAVITÁȚIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul. [Gen. -iei, var. cavitațiune s.f. / cf. fr. cavitation]. Vezi definitia »

TRAHEOMALACÍE s.f. (Med.) Degenerescență a cartilajelor traheale. [Gen. -iei. / < fr. trachéomalacie]. Vezi definitia »