ARHIGÉN s. n. tip deosebit de gen gramatical, dedus din genurile gramaticale clasice ale primului nivel de repartizare a acestora. (< arhi- + -gen²) Vezi definitia »

BITÚMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală. – Din germ. Bitumen, lat. bitumen. Vezi definitia »

golden s. m. Varietate de măr zemos cu pielea galbenă. (< fr., engl. golden) Vezi definitia »

TÚNGSTEN s. n. wolfram. (< fr. tungstène) Vezi definitia »

elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește). Vezi definitia »