ORGANIZÁȚIE, organizații, s. f. 1. Asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activități organizate. ◊ Organizație de bază = (ieșit din uz) unitate organizatorică fundamentală a Partidului Comunist Român și a Uniunii Tineretului Comunist, care cuprindea cel puțin trei membri. 2. Mod de organizare, orânduire, aranjare; rânduială, alcătuire. – Din germ. Organisation, fr. organisation, rus. organizațiĩa. Vezi definitia »

REEXPOZÍȚIE, reexpoziții, s. f. Secțiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repetă. [Pr.: re-ex-] – Din fr. réexposition. Vezi definitia »

gonoreácție s.f. Reacție serologică permițând decelarea infectării organismului de gonococ. (< fr. gonoréaction) Vezi definitia »

BLASFEMÍE s. f. (Livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă¹. – Din lat. blasphemia. Vezi definitia »

PROSEXÍE s. f. (psih.) atenție concentrată. (< fr. prosexis) Vezi definitia »